A trecut încă o lună între timp. Mai mult de o lună de fapt. A trecut un semestru, a trecut jumătate de an, a trecut mult timp. A trecut repede. A venit încă o iarnă departe departe. E frig şi e alb. Avem parte de multă zăpadă. Multă zăpadă şi multe obiceiuri iernatice. De la căutat de cadouri, la împodobit casa, la întâlniri de Crăciun, certuri, supărări, vin fiert, clementine, scorţişoară, cetină, ghirlande, globuri, luminiţe, gheaţă, căzături, îmbrăţişari, îngrijorări, frică, anxietate, aşteptări, dezamăgiri. Pupături, strângeri de mână, promisiuni şi minciuni albe. Pentru tine ce înseamnă sărbătorile?
Încet încet încep să simt că îmi găsesc locul. Că mă aşez. Poate mă înşel, nu ştiu. Nu îmi dau seama dacă ceea ce se întâmplă e ok sau normal. Dacă îmi face bine sau nu. Dacă ar trebui sa continui pe drumul acesta în felul acesta sau nu. Deocamdată îmi e bine, mai bine decat înainte şi probabil asta e tot ce contează. Am trecut prin multe în ultimul timp, tot am vrut să scriu despre ce s-a întâmplat, nu prea am avut timp, am tot amânat după care nu mai avea rost să revin asupra unor lucruri trecute şi aşa au trecut toate. Fără să mi le scriu undeva, în jurnal, aici, să mă analizez. Urmează încă o perioadă de schimbări majore şi sper să treacă cu bine. Sper să o ţinem tot aşa şi să nu explodeze vreun conflict care să dea totul peste cap. În curând trebuie găsit un apartament nou, colegi noi, loc de munca nou. Obiceiuri noi, tradiţii noi. Nu ştiu dacă vreau toate acestea dar ele se întâmplă şi fără să vrem. Mergem mai departe.
Mă pierd uneori în gândurile mele. Mă pierd în planuri şi în dorinţe, în ambiţii sau în lipsa lor. Încerc să nu îmi mai formez aşteptări, încerc să iau viaţa aşa cum e, câte un pas o dată. Nu ştiu încă unde sau cum dar mergem în faţă. Învăţ chestii noi, încerc să mă adaptez şi să aflu mai multe. Să cresc, să descopăr.
Tocmai am vzionat un filmuleţ foarte tare care merită văzut şi care poate nu are legătură cu ce am vorbit până acuma, poate are, vă las pe voi să trageţi concluzii. De fapt ce am vrut să spun? Măcar bine că nu am fost ambiguu de data asta…
Vladimir Lunărescu 