And in the darkened underpass
I thought oh God, my chance has come at last
(but then a strange fear gripped me and I
Just couldn’t ask)
Cu toții rănim
Rănim atunci când nu comunicăm. Când nu reușim să explicăm ce simțim, prin ce trecem. Rănim când tăcem. Când promitem lucruri pe care nu putem să le garantăm – precum promisiunea că nu o să te rănesc niciodată. Rănim când încercăm să fim puternici. Rănim când nu suntem puternici. Rănim când ne victimizăm, rănim când încercăm să nu ne victimizăm, rănim când aruncăm ca un reproș cuvântul victimizare, de parcă am folosi-o ca o scuză pentru necomunicare. Rănim când credem că protejăm tăcând. Rănim când facem glume proaste.
Rănim când facem decizii proaste – trebuia să îmi fac un ness și să stau cu tine. Trebuia să nu te las să adormi pe canapea. Am lăsat becul aprins. Nici măcar nu m-am acoperit cu plapuma, așteptam să vii lângă mine. Tu așteptai să mă întorc la tine pe canapea, să stau cu tine, să te ajut să treci peste rău. M-am trezit, confuz, la 4 dimineața, cu becul aprins, înghețând de frig, cu un câine și o pisică lângă mine, dar fără tine. Prima oară nu am vrut să te trezesc, eram sigur că ai rămas acolo fiindcă te-ai supărat pe mine. Te-am rănit. Apoi am zis că totuși ar trebui să te chem în pat și ai venit ca un zombie și mi te-ai aricit.
De fiecare data când rănim, pierdem un pic din încrederea celuilalt. Încredere care trebuie recâștigată cu greu. Niciodată nu trece de tot. Cuvinte pe cât de hormonale pe atât de adevărate. Și nu ajunge să te poți sprijini pe mine o singură dată după ce te-am dezamăgit o dată. Fiindcă nu așa funcționează lucrurile. Nu trage nimeni linie și zice „da, a ieșit pe 0, e ok”. Astea nu se contorizează, se simt. Rănile creează frică. Fear is the path to the dark side. Fear leads to anger. Anger leads to hate. Hate leads to suffering. Dar doar dacă o lăsăm să ne conducă.
Cu toții iubim
Iubim când discutăm despre fricile noastre. Când comunicăm frustrări și dureri și iraționalități și căutăm soluții. Când recunoaștem greșeli. Iubim chiar și atunci când ne este frică fiindcă de fapt frica respectivă e legată de iubirea noastră, de dorința de a nu o pierde. De a nu o consuma prea repede. Iubim când ne e frică să nu sufocăm. Iubim când sufocăm. Sufocăm când iubim.
Iubim când ne cumpărăm țigări. Când fumăm prea multe țigări. Când bem ness la o oră mult prea târzie pentru ness. Iubim când începem un dream catcher pe care nu reușim să îl terminăm niciodată. Când animalele vin să dea o mână de ajutor în cele mai proaste momente.
Iubim când mergem la cumpărături împreună. Când mergem la lucru împreună, când mergem la event-uri sau la ședințe împreună. Când citim împreună. Când pierdem noțiunea timpului pe canapea uitându-ne unul la celălalt la nesfârșit.
Iubim când ne tachinăm deși uneori și rănim în același timp. Iubim când ne dăm seamă care tachinări rănesc prea tare și încet încercăm să nu le mai folosim. Iubim când iertăm tachinările și glumele proaste chiar dacă rănesc.
Iubim când facem brățări și încercăm mâncăruri noi și descoperim experiențe noi. Iubim când descoperim lucruri noi unul despre celălalt, chiar dacă poate nu toate descoperirile sunt surprize plăcute – deși majoritatea sunt. Iubim când râdem cu lacrimi și nu ne putem opri.
Iubim când ne facem planuri pentru viitor, așa cum nu am mai făcut niciodată. Planuri pentru festivaluri de muzică, planuri pentru vară, planuri pentru petrecut cât mai mult timp împreună. Iubim când, deși frustrați de haosul vieții de zi cu zi, reușim să găsim metode să funcționăm – parcă în fiecare zi mai bine.
Iubim când slăbim. Când arătăm din ce în ce mai bine împreună. Eu nu mă cred la fel de frumos cum mă vezi tu. Tu nu te crezi la fel de deșteaptă cum te văd eu. Iubim când ne complexăm, iubim când ne aricim, iubim când încercam să îl facem pe cealalt să se privească prin ochii noștrii. Prin niște ochi superbi, căprui.
Iubim când suntem mișto împreună. Când facem o tocană de hipster și darkness, hippie și witchy, posh și casual, alternative indie și metal. Când ne mirosim și ne absorbim și ne amestecăm și ne încolăcim și ne pierdem unul în celălalt.
Iubim, și iubim frumos. Iubim mai mult decât rănim. Și asta e bine. Chiar dacă nu se contorizează. Cum se simte contează. Și se simte foarte bine. Și avem doar potențial și timp în față.
Te iubesc, tu!
Vladimir Lunărescu 